Sub aspect economic, practica medicală se încadrează la economia darului. Aceasta este cea mai complexă formă de schimb economic, deoarece implică relații pe mai multe planuri, economic, social și psihologic. Pe plan economic darul poate fi un ajutor important pentru cel ce îl primește, pe plan social este o formă de redistribuire care duce la echilibrarea societății, iar pe plan psihologic duce la consolidarea unor relații de încredere bazate pe datoria celui ce dă și recunoștința celui ce primește. În practica medicală, medicul dăruiește sprijinul său necondiționat și competența sa, iar pacientul dăruiește medicului recunoștința sa care are de cele mai multe ori și o componentă materială. Cu cât mai mare este componenta materială a recunoștinței, cu atât mai mică este componenta psihologică a respectului. Relația ideală medic – pacient este deci clădită pe încredere și este de durată. În această situație răsplata poate aștepta!
Pandemia ne-a obligat să trecem relația medic-pacient în mediul on-line. Acest transfer nu a făcut decât să accelereze niște evoluții care începuseră de ceva timp, odată cu generalizarea accesului la internet și a comerțului non-stop. Toate componentele relației medic – pacient se vor schimba până vor ajunge de nerecunoscut pentru generațiile mai vechi. Dar să le luăm într-o ordine mai mult sau mai puțin aleatoare.
Încrederea dintre medic și pacient nu mai are sens. Medicul nu livrează opinia on-line până ce pacientul nu achită taxa, tot on-line. Pacientul nu are încredere în opinia cumpărată și caută a doua sau a nu-știu-câta opinie medicală pentru verificare. Uneori aceasta poate fi opinia unui algoritm. Informația e peste tot în mediul virtual. Ceea ce nu știe pacientul este că uneori informația e parțială sau trunchiată în interesul celui ce a făcut algoritmul și are ceva de vânzare – o analiză, un tratament, o asigurare.
Competența și calificarea medicului nu mai au nicio legătură cu studiile sale. În curând diploma de studii a medicului va conta tot atât cît și cotațiile de pe social media. Saiturile specializate cotează medicii după nivelul șpăgii, al succeselor, al agreabilității și al promptitudinii. Medicii din disciplinele medicale și psihiatrie vor deveni niște animatori care înveselesc și încurajează pacienții, iar chirurgii vor evita cazurile grele cu prognostic incert care le strică ”cota” pe social media. Cazurile grele vor fi operate de rezidenți!
Judecata clinică va fi înlocuită de ghiduri și protocoale. Cum spunea Hipocrate (în varianta latină): Ars longa, vita brevis, occasio praeceps, experimentum periculosum, judicium difficile. Nimeni nu mai are timp pentru aceste mofturi vechi de 2500 de ani. Răspunsul la orice întrebare medicală este la un click distanță. Pentru orice junghi există un protocol. Rolul medicului nu mai este să înțeleagă suferința pacientului, ci să găsească în timp record protocolul de diagnostic și tratament cel mai adecvat. În urgențe protocoalele sunt indispensabile și salvează vieți. În restul practicii medicale, nu! De la debutul pandemiei de SARS-CoV-2, protocoalele făcute în grabă, pentru a fi primele pe piață, au omorât probabil un număr considerabil de bolnavi. Dacă medicii ar fi căzut pe gânduri și și-ar fi folosit experiența și judecata clinică mulți bolnavi ar fi scăpat. Deci medicii, la presiunea pieței, concurenței și al mass-media, nu vor mai judeca ci vor ”înghesui” pacienții în „patul lui Procust” al celui mai recent protocol. Sau vor da cu banul!
Șefii de secții și de spitale nu vor mai conduce, ci vor face sondaje. Sondajele, din ce în ce mai diverse, îi vor ajuta să navigheze între aprobarea administrației/patronatului, satisfacția pacienților și voturile sindicatului. Leadershipul în sănătate nu mai înseamnă să conduci spre un scop, ci să te lași dus de val ca un surfer, indiferent unde te duce valul.
Pacientul va trece la cârmă. ONG-uri și mișcări civice se vor mobiliza sub stindardul: ”Banii mei, corpul meu, analizele mele!” Pacientul nu știe că merge pe un drum necartografiat și fără GPS. În ciuda progresului tehnologic, toate analizele au un grad de incertitudine, datorat în parte și complexității și particularităților organismului. Incertitudinea e la tot pasul, iar pacientul nu suportă incertitudinea, spre bucuria vânzătorilor de investigații. Cu cât incertitudinea sau aspirația pacientului e mai mare cu atât cresc vânzările de teste, medicamente, servicii medicale (vezi industria suplimentelor!). Medicul bun suportă incertitudinea și o stăpânește pentru că el este o călăuză care a mai străbătut acest drum și cu alți bolnavi.
Medicina de familie, așa cum există azi, va dispărea. În numele libertății de alegere și al filozofiei de piață liberă se va proceda la desființarea filtrului reprezentat de medicul de familie. Dacă pacientul vrea la cardiologie, nu mai are răbdare să treacă pe la medicul de familie (unde eventual ar afla că nu are nimic grav). Își face rezervare on-line direct la cardiolog. Monopolul trimiterilor la specialist va fi desființat în uralele galeriei ”pieței libere”. Medicina preventivă individuală este o componentă implicită a bunei practici medicale. Orice medic responsabil discută cu pacientul său și probleme de prevenție ca: vaccinări, diete, moșteniri genetice problematice. Statul dorește să controleze viața cetățenilor săi ca să știe ce cheltuieli îl așteaptă, așa că promovează controalele preventive pentru întreaga populație din anumite grupe de vârstă. Aceasta este o activitate goală de conținut, pe de o parte pentru că analizele prevăzute sunt superficiale și nu au valoare predictivă, pe de altă parte pentru că medicul de familie și pacientul știu de obicei ce probleme există. Statul va descoperi foarte repede că controalele preventive nu necesită cine știe ce calificare și că le poate face la jumătate de preț cu asistenții medicali. Medicii de familie cu o puternică înclinație antreprenorială se vor îndrepta spre alte activități, gen consultații on-line 24/7, vizite medicale exclusiv la domiciliul pacientului, care nici nu mai necesită aprobările și cheltuielile cu întreținerea unui sediu al cabinetului. Sediul va fi virtual, nu știm dacă și responsabilitatea!
Toate aceste evoluții sunt benefice pentru o economie modernă strict monetaristă. Cresc vânzările (teste, medicamente, servicii medicale), crește prețul asigurărilor pentru medici și pacienți deopotrivă, crește bursa, cresc veniturile (unora), crește numărul locurilor de muncă, crește țara, crește statul. Darul medicinei s-a pierdut pe drum, dar cui îi mai trebuie?
Dr. Oană Sever-Cristian, medic primar medicină de familie, formator
